Povești cu stele

Martie, 13. Ziua de naștere a planetei Uranus

Uranus

 

Martie 13, 1781.

Ziua în care Uranus și-a făcut oficial ”apariția” printre planetele Sistemului Solar. Cu toate că este vizibilă cu ochiul liber această planetă a fost de mult ori confundată cu o stea datorită perioadei mari de revoluție (84 ani). Foarte probabil Hipparchus a catalogat-o drept o stea in catalogul său din 128 îen, la fel și Ptolemeu în al său Almagest.

Pe 13 martie 1781 William Herschel își completa catalogul său de stele duble când a văzut un obiect difuz în constelația Taurului, obiect notat la momentul respectiv ca o nebuloasă sau o cometa. [Pe vremea respectivă Uranus era catalogată drept ”steaua 34 Tauri”] Observațiile din zilele următoare îi confirma mișcarea corpului pe bolta cereasca, ceea ce l-a determinat sa elimine ipoteza unei nebuloase. Cu toate că nu observă o coadă, Herschel ezită în a numi noul corp ceresc drept planetă.
După mai multe observații și măsurători realizate de alți astronomi, printre care și Johann Bode, noul corp ceresc este confirmat și acceptat ca cea de-a șapte planetă în Sistemul Solar.

Având în vedere ca Uranus este prima nouă planetă descoperită în vremurile moderne, celelalte fiind cunoscute încă din antichitate, Herschel devine faimos peste noapte. Regele George al III-lea este atât de încântat de noua descoperire încât îi oferă o subvenție anuală de 200£, îl numește Astronomul Curții Regale și îi cere să se mute cu telescop cu tot la Windsor.

Și de aici încep disputele.
Ca și descoperitor al celei de-a șaptea planete și recunoscător regelui George al III-lea, Herschel o numește ”Georgium Sidus” – Steaua Regelui George. [Vă aduceți aminte de Cosmica Sidera / Medicea Sidera de pe vremea lui Galilei?]
În afara Angliei denumirea nu este acceptată, planeta fiind numită ”Herschel” până la o denumire unanim recunoscută. Numele de Uranus a fost propus de Johann Bode, făcând referire la relațiile dintre zeii ce ”botezaseră” celelalte planete: Jupiter era tatăl lui Mercur, Venus și Marte, Saturn era tatăl lui Jupiter, așa ca era absolut normal ca următoarea planetă să poarte numele tatălui lui Saturn – și anume Uranus!
Spre deosebire de celelalte planete din Sistemul Solar, a căror nume provin din mitologia romana, Uranus poarta numele zeului cerului din mitologia grecească.
Ca și compensație însă, pentru renunțarea la denumirea inițială, sateliții lui Uranus au primit denumiri nu din mitologie, ci inspirate din operele marilor scriitori englezi William Shakespeare și Alexander Pope: Ariel, Miranda, Oberon, Puck, Umbriel, Titania, etc.
Calculul orbitei lui Uranus a prezentat mari dificultăți o lungă perioadă de timp, până când, în 1841 John Adams (Anglia), respectiv în 1846 Urbain Le Verrier (Franța) au luat în calcul posibilitatea existenței unei alte planete cu o orbită mai îndepărtată decât cea a lui Uranus, o planetă nedescoperită încă…

Dar asta este o altă poveste! 

Categorii:Povești cu stele, Uranus

Etichetat ca: